Surprizele vieţii VIII – Rezervări la biserică

Daaa, puteţi spune că sunt rea, însă de data aceasta vreau să cred că sunt obiectivă şi realistă.

Da, în ziua de azi, când totul se modernizează, avem nevoie de rezervări şi programări la biserică.

Am fost acum câţiva ani la biserică, la slujba de Paşti. La ora 19:00 (aproximativ) aud soneria la uşă. Deschide mama şi aud o vecină de pe la etajul 7 că spune:

Vecina: Vecină, hai la slujbă!

Mama:  Nu e cam devreme? Că sluba începe la 23:30. Ce să fac la biserică 4 ore până atunci?

Vecina:  Eu merg de-acum ca să prind un scaun, că mai târziu vor fi toate ocupate.

Mama (surprinsă): Bine, vecină, du-te. Eu vin mai târziu.

Am plecat cu mama la biserică la ora 23, am salutat câteva cunoştinţe pe-acolo până să înceapă slujba şi ne-am găsit un spaţiu în biserică pentru a asculta slujba. Acolo preoţii cântau, unii dintre noi chiar ascultam cu bucurie … însă la un moment dat mi s-a făcut rău şi era cam dificil să ies repede din biserică la aer curat, aşa că m-am gândit să rog pe cineva să-mi cedeze un scaun pentru câteva minute. Analizez repede posibilităţile şi observ că erau oarecum nule, pentru că persoanele de pe scaune dormeau profund. Evident, cu chiu cu vai,  mi-am făcut loc să ies afară ca să-mi revin.

Altă nebunie aici. Nu afară … tot în biserică. Atunci când încerci să-ţi faci loc ca să mergi dintr-un loc în altul (sau să ieşi din biserică, sau să mergi să cumperi o lumânare) încep “credincioşii” să facă scandal şi să vină cu reproşuri, de parcă ar fi la vreun mega-concert de-al lui Florin Salam, manelistul, care fie vorba între noi,  nici nu-l suport. N-am nimic împotriva maneliştilor, fiecare ascultă ce vrea, dar nu-mi place Salam ăsta nici în poză, nici în urechi.

Eiii … poate că a fost o întâmplare şi credincioşii nu se comportă astfel de obicei.  Merg să iau apă sfinţită pe 6 Ianuarie, ca toată lumea. La biserica la care merg eu, preoţii montează 2 ţevi lungi, pe care montează mai multe robinete … ca să meargă mai uşor lucrurile şi să nu apară conflicte … sau ca să nu îngheţe oamenii aşteptând să ia apă asfinţită pentru acasă. Uaaauu … şi de data asta tot la concertul manelistului mai sus menţionat se credeau, căci se îmbrânceau, se împingeau, se jigneau … toate în încercarea de a lua cât mai repede apa sfinţită şi de a pleca acasă cât mai curând. Nu şi-au mai amintit de toleranţa şi răbdarea cu care ar trebui să-şi trateze semenii, nici nu i-a interesat că au îndoit în fel şi chip ţevile puse de preoţi pentru ei. Ce conta că-şi băteau joc de bunăvoinţa preoţilor?

Merg uneori şi la slujbele mai mici, ca cele de duminică, unde merg de obicei mult mai puţini oameni decât la marile evenimente. Aici o mare parte dintre credincioşi sunt mai atenţi la cei din jurul lor decât la slujbă. Astfel că o femeie vine şi-mi atrage atenţia să scot mâna stângă din buzunar, că nu e bine să stai aşa în biserică. Da’ ce? Care  o fi problema? Că doar era mâna stângă. Cu dreapta mă închinam când consideram necesar, stângă o puteam ţine relaxată în buzunar.

😀 Mai nou o parte din scaunele de la biserică au scris cuvântul Rezervat pe ele, iar dacă eu, care merg mai rar la biserică, mă aşez pe un scaun oarecare … vine vreo tanti ofensată (care s-a trezit târziu şi a venit când scoate preotul Sfintele Daruri) şi-mi spune pe un ton categoric să-i cedez scaunul că e locul ei dintotdeauna.

La fel de interesant e că tata are nevoie de programare ca să se spovedească. Atunci când se decide să se spovedească, ţine post vreo 3 zile şi-l sună pe preot ca să-l întrebe cam când ar putea să-l spovedească şi pe el. Da, am memorat numărul preotului în telefon,  căci de pe telefonul meu sună tata să-şi facă programare 🙂 . Nu, nu la toţi preoţii e nevoie de programare pentru  spovedanie, dar se pare că la unii e nevoie.

Da, am fost şi la o biserică mai micuţă, unde oamenii merg la biserică, ascultă liniştiţi slujba fără să-i intereseze cum se comportă alţii în biserică, unde  credincioşii se bucură de slujbă, uneori cântă împreună cu preotul şi ascultă cu atenţie predica de la sfârştul fiecărei slujbe.

CONCLUZIA:

Vă întrebaţi dacă mai merg la biserică în asemenea condiţii? Da, uneori mai merg, pentru că acolo mă simt mai liniştită, mai împăcată cu mine însămi, însă merg la biserica mai micuţă unde încă n-am avut parte de incidente.

Advertisements

5 thoughts on “Surprizele vieţii VIII – Rezervări la biserică

  1. Hai sa-ti zic una tare: am mers la o Biserica de curand (la o inmormantare, trecem peste) care nu avea clopote, ci un latop, cu multe boxe conectate, si un fisier cu mp3-uri. Clopot.sarbatoare, Clopot.mort, asa se numeau. Si dascalul dadea dublu click si incepea sa se auda batand clopotul. 😐

  2. Ai nevoie de programare ca să te spovedeşti? :)))) Ce super s-a ajuns şi aici. Nu pot să cred! Cât de aiurea! Adică ştiu de îmbulzeală şi toate astea, şi de faza cu scaunul, pentru că merg la ţară la bnica şi cum e ortodoxă mai trec şi eu pe acolo pe al biserică şi mai găsesc un scaun liber şi mă aşez, dar nici că mă ridic de vine o tanti şi-mi zice că e scaunul ei, mai ales dacă mi l-am şi adus singură din partea cealaltă de biserică. Îmi plac imaginile de la început :))

  3. M-am gândit să exprim şi în poze esenţa avestei postări 🙂
    PS Corys: Nu mai merg de mult timp la astfel de îmbulzeli 🙂 … m-am lecuit. dar merg în noaptea de Înviere să iau Lumină, să iau Paşti aşa că încă mai sunt la curent cu situaţia de la biserică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s