Surprizele vieţii VI – Finalul telenovelei “Job”

Ce-i e dat omului să trăiască!

În fiece zi timp de 2 săptămâni, repetam acelaşi episod de telenovelă unde era în discuţie salariul meu pe care nu mi-l dădea şefa, episod care în mare decurgea astfel:

Şefa: Ai mai recuperat din bani?

Eu: Da doamnă, dar mai am de recuperat, deci nu mă grăbesc să-mi iau salariul.

Şefa: Păi nu-ţi trebe şi ţie de Paşti (sau după Paşti)?

Eu: Nu mă grăbesc doamnă, n-am nevoie de bani deocamdată. Şi-aşa dacă nu mi-aţi dat salariul pe 7, când era ziua de salariu, prefer să iau salariul odată cu următorul pe 7 Mai.

Şefa: Da’ ţie chiar nu-ţi trebuie banii? Hai măcar să-ţi dau 1 milion.

Eu: Ce Doamne iartă-mă să fac şefa cu 1 milion? Banii ăştia îi pierd prin lift înainte să ajung acasă. Nu mulţumesc, îi vreau pe toţi odată, nu în rate.

Şefa: Da’ ţie de ce nu-ţi trebuie bani de fapt?

Eu: Fiindcă am. Dacă n-am salariu, am frate care mă ajută la greu.

Şefa (disperată că refuz categoric să mă milogesc la ea pentru propriul meu salariu): Dacă n-ai nevoie de bani de ce te-ai angajat aici de fapt?

Eu (exasperată de circ, dar veselă să o văd cum disperă): Ca să am şi eu proprii mei bani şi un serviciu, ca toată lumea.

Următorul episod:

Şefa: Măi băiatule, nu-i mai da bani surorii tale, că uite nu mă înţeleg cu ea deloc.

Frate-meu: Doamnă o soră am. Când are nevoie de mine la greu, o ajut întotdeauna. Nu mă interesează pe mine problemele de la magazin.

Şefa: Dar măcar bagă-i tu minţile în cap.

Frate-meu: Lăsaţi doamnă că se descurcă ea, n-are nevoie să o dăscălesc eu.

În următorul episod (ce are loc în aceeaşi seară cu cel dintre şefa şi frate-meu) colega mea mă bârfeşte (din nou) la alţii, în prezenţa fratelui meu, fapt care –evident– îmi supără fratele. Ce a urmat? Mamă Doamneee! A făcut-o frate-meu cu ou şi cu oţet în stil mare şi i-a zis de la obraz de toate mârşăviile pe care mi le făcuse respectiva împreună cu şefa.

A doua zi mă decid să pun capăt circului şi-mi anunţ şefa şi colega că refuz să mai lucrez la magazin şi că-mi pot păstra salariul liniştite, ca să acopere datoriile clienţilor (pe care am certitudinea că ele o să le recupereze ulterior). Credeţi că am încheiat aşa uşor telenovela? Dar de unde?

După câteva ore vine şeful cu un contract de muncă, recent printat, pe care mă pune să-l semnez (cu data de 17 feb 2012) şi să-mi scriu şi demisia, pe motiv că ei mi-au înregistrat de 2 luni contractul de muncă la Forţele de Muncă, dar că au uitat să mi-l dea să-l semnez.

Eu: Domne vă bateţi joc de mine? Cine a mai semnat contractul de muncă şi demisia în aceeaşi zi? Eu nu semnez nimic.

Şefu: Cum domnişoară, nu înţelegi că tu ai contractul înregistrat de 2 luni, mai trebuie doar să-l semnezi, şi bineînţeles să scrii demisia.

Eu: Domne asta se numeşte fals în acte, ce vreţi dumneavoastră să faceţi, că nimeni v-a înregistrat dumneavoastră un contract de muncă fără semnătura angajatului. N-am contract, nu scriu demisie, mai ales că demisia mă obligă să mai rămân vreo 15 zile, timp în care mă bagă de tot la apă colega şi şefa, de-mi blestem zilele apoi. Aşa proastă par eu încât să-mi pun singură ştreangul de gât?

Şefu: Nu se poate domnişoară, nu-nţelegi că tu ai înregistrat contractul de 2 luni? Trebuie să semnezi contractul şi demisia că aşa e normal. Şi cum adică te bagă la apă doamna şi colega?

Eu: Cum m-au băgat şi până acum la apă, decât că acum m-ar afunda în stil mare şi rău îmi pare, dar nu ştiu să înot, deci mă lipsesc cu plăcere. De semnat, nu semnez nimic, din moment ce eu sunt convinsă că nu am contract de muncă. Nu se poate înregistra contractul de muncă la Forţele de muncă fără semnătura angajatului şi fără alte acte adiţionale, care de fapt sunt la mine acasă.

Şefu: Păi ia şi semnează aici.

Eu: Nu semnez domne nimic. Dacă n-am semnat 2 luni de zile, ce rost are să mai semnez acum?

Rămâne omul cu visul la semnătura mea şi la cele 2 săptămâni de preaviz în care m-ar fi putut distruge în stil mare. Seara vorbesc cu şefa care mă pune să scriu totuşi o declaraţie că nu mai vreau să lucrez acolo. I-am spus frumos că nu le semnez nimic şi că m-a deranjat faptul că s-a legat de frate-meu, pe lângă faptul că nu-mi plac oamenii cu 2 feţe ca ea şi colega care acum spun ceva, mai târziu altceva şi care adoră să-i distrugă pe alţii.

Nu mă mai au la inimă dar declară la toată lumea că le pare rău că am plecat, că totul mergea bine, n-aveam probleme. I-a înşelat faţa mea, crezând că sunt o fraieră ca celelalte şi că plec distrusă moral, iar când mă întreabă ceilalţi de ce am plecat să mârâi şi eu, în loc să articulez vreun cuvânt, explicaţie ceva

😀 Hhhhmmm, nu mulţumesc. Eu spun tuturor care vor să ştie motivul plecării mele. Care e acela? M-au lucrat şefa şi colega, şi-au bătut joc  de mine, s-au legat de fratele meu şi … mă obligau să vând  şi mărfuri expirate sau deteriorate, pe lângă cele bune. Adică cum să vând eu produse ale căror ambalaje erau rupte şi pe care şefa mă punea să le lipesc cu scotch şi să le vând la care s-o putea, care-o fi mai fraier? Le-am explicat că vânzând şi produse expirate sau deteriorate la un loc cu cele bune, nu provoacă alt efect decât pierderea graduală a clienţilor, însă n-au vrut să înţeleagă.

Slavă Domnului că am scăpat de tot circul acesta de prost gust şi de astfel de personaje.

PS: Gramatica de bună calitate din dialoguri în mod sigur îmi aparţine mie şi nu şefilor care au o exprimare şi o gramatică inimaginabil de jalnice.

Advertisements

4 thoughts on “Surprizele vieţii VI – Finalul telenovelei “Job”

  1. Eh, acum aştept să văd dacă chiar s-a încheiat telenovela sau mai găsesc vreo chestie cu care să încerce să-mi mănânce zilele

  2. Sincer? Nu 🙂
    Cred că au făcut vreo încurcătură cu contractul ăla de vor să-l semnez, că sunt disperaţi rău că refuz să-l semnez. Ieri mi-a zis iarăşi mie fostul meu şef, apoi aseară tot el l-a prins pe frate-meu şi a încercat să-l convingă pe el că ar fi bine să semnez eu contractul ăla amărât. Se pare că nu i-a mers cu niciunul din noi 2. L-a pus frate-meu la punct frumos de tot, însă pentru cât timp oare?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s