Surprizele vieţii II – Teamă şi curaj

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Teama este nobilă, fără îndoială, dar plină de prejudecăţi şi nedreaptă

Mulţi sunt convinşi că tupeul şi curajul sunt sinonime. Poate că au dreptate, dar eu cred că sunt 2 noţiuni diferite. Cunosc atâţia oameni care au mult tupeu, dar cărora le lipseşte curajul, aşa cum cunosc şi oameni curajoşi, dar fără pic de tupeu. Eu sunt un exemplu clar de persoană cu tupeu, dar extrem de laşă. În opinia mea, îţi trebuie mult curaj să rişti ceva ce deja ai şi apreciezi sau pentru a-ţi înfrunta temerile şi nu oricine are forţa de a face aşa ceva.

Adevărul e că niciunul dintre noi nu avem curaj să-i lăsăm pe alţii să ne cunoască cu adevărat de teamă să nu fim răniţi. Dar uneori riscăm totul pe o carte (sau mai degrabă pe o persoană), în general atunci când câştigul reprezintă ceva ce ne dorim foarte mult. Şi chiar dacă pierdem, măcar ştim că a meritat să riscăm, să încercăm. Dacă n-am risca din când în când, dacă am fi mereu nişte laşi, n-am putea trăi împăcaţi cu noi înşine, ne-am pierde respectul de sine.

Deci presupun că toţi ne temem de câte ceva, aşa cum toţi suntem uneori laşi. Ce-i drept unii sunt laşi mai des decât alţii, dar fiecare cu caracterul lui, nu?

Mie îmi e teamă de durerea de măsele (mă întreb cine nu se teme de aşa ceva), de şerpi, de oamenii care ştiu ce preţuiesc eu cel mai mult, căci aceia au puterea de a-mi face rău, dar mai ales mi-e frică de iubire 🙂 O fi un sentiment frumos, da’ şi dacă iubeşti pe cine nu trebuie … Doamne Doamne ce poate să facă iubirea asta din om, în ce hal îl poate aduce.

Advertisements

6 thoughts on “Surprizele vieţii II – Teamă şi curaj

  1. Sincer mie mi-e teamă că ai putea tu să te autoinviți prea des să mănânci la mine acasă. 😀

  2. Norocul tău că ştiu că glumeşti, altfel ţi-ar părea rău dacă m-aş supăra şi n-aş mai mânca deloc pe la tine pe-acasă 😉

  3. Adevărul e că niciunul dintre noi nu avem curaj să-i lăsăm pe alţii să ne cunoască cu adevărat de teamă să nu fim răniţi. Dar uneori riscăm totul pe o carte (sau mai degrabă pe o persoană), în general atunci când câştigul reprezintă ceva ce ne dorim foarte mult. Şi chiar dacă pierdem, măcar ştim că a meritat să riscăm, să încercăm. Dacă n-am risca din când în când, dacă am fi mereu nişte laşi, n-am putea trăi împăcaţi cu noi înşine, ne-am pierde respectul de sine.
    +1

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s